Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,

prăbuşit pe-o rână, cu ochii căzuţi,

dârdâind de friguri, trist şi animal,

singur în salonul anilor pierduţi.

 

Să nu intre nimeni, câini legaţi de clanţe,

nu vreau să mă vadă lumea cum mă sting,

iar dacă vă-ntreabă, nu le daţi speranţe:

spuneţi că-năuntru îngeri se preling.

 

Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente,

nu-mi mai pun speranţe-n niciun tratament

şi să nu-mi zâmbească doamnele-asistente -

nu le las nimica scris în testament.

 

Vreau să zac în pături, trist şi resemnat,

ud de transpiraţii, biet neputincios,

să plătesc eroarea de-a fi aşteptat

viaţa să-mi ofere numai ce-i frumos.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor