am să depun spre măreţia mea

coloane albe prin nisipuri,

am să te chem într-un altar cândva,

să-mi veşniceşti prin anotimpuri;

am să presar pe drumurile tale,

petale albe din trandafiri regeşti,

un şir de leagăne din iarbă moale,

în care să te-aşterni suav când oboseşti;

am să-ţi ridic aşa, cu mâna mea,

trei odăiţe albe, cu ochii către soare,

şi-am să mă rog de-un înger spre-a veghea,

trăirea ta în linişte, iubire şi-mpăcare;

îţi voi trimite seara la fereastră

un gând înaripat, cu ochi de stele,

să-ţi amintească despre starea noastră

şi despre toate formele iubirii mele!

şi dacă somnul lin te va cuprinde,

când gândul meu îţi povesteşte,

îţi va aşterne un alint pe genele plăpânde

şi-ţi va şopti c-a fost trimis de cel ce te iubeşte!

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor