ghearele coioţilor ticăie pe trotoarul pustiu.trec pe sub felinare năluci ,în zare,aburul noii zile se ridică, noaptea moare tăcută.
moţăi,cu un ochi în mine, cu un ochi în tine,ca o statuie păgână, ochi şi sâni,statuie a fertilităţii ,pămînt uscat.stearpă.
dintr -o dată miroase a mare şi în urechea mea se adună amintirea valului la glezna.ai să rîzi, e amintirea unei întâlniri neintimplate!
doar la mine în cap mergem aşa ,tălpile intră adînc în nisipul ud,lumea toată s-a în...chis.sîntem singuri .Lumina vine rotund peste corpul nostru ,adunată într -o lupă .ce linişte.clipa asta decupată îmi stă aşa lipită pe retină şi urechea plină cu tine nu aude nimic,doar ecoul unui rîs în valuri.în adînc,pietrele se rostogolesc în enorma lui gură ,se lovesc sub ape şi- spumă scuipate se-ntorc în vuiet la mal,rotunjite.în capul meu linişte.doar rîsul ,lumina .
te am strigat.în fiecare ora te-am strigat ,chemarea mea ca un deşteptător :hei-heiiii-hei-heiii....linişte .Şi liniştea doare în ureche atunci cînd o auzi cu adevărat.
Bum-Bum...copiii vecinilor trîntesc uşile fără încetare.se zguduie blocul întreg şi urlă fiare dezlănţuite.Acum cîteva ore ne- am petrecut pe scări, două fetiţe în rochiţe colorate şi părul negru numai inele.Ai spune doi îngeraşi.Deîndată ce se închide uşa casei ,ies diavoli ascunşi sub piele şi rîsul lor e urlet de animal sălbatic cu ochii roşii...NUuuuuuuuu,zgâlţâie blocul şi mama aceea nu se aude.În curînd îşi vor primi pastilele, mă gîndesc, şi vor gingurii cu toţii ca păsărele nevinovate în bucătărie!
Liniştea doare!
uneori mă joc de-a văzutul.Ţi - aş poveşti ,dacă ai sta cu urechea aşa lipită de perete.
Ţi-aş spune ce văd ,ţi- aş spune cum ştiu că mergi de - a lungul peretelui şi aud rîsul , şi cuvintele pe care le spui tăcut în tine, şi aud uneori cum plouă şi grindină loveşte ţiglele .Şi ploaia se scurge pe geam.Eu plîng.tu plîngi.După ploaie ,ghearele coioţilor intră adînc în pămînt şi urma lor ţine o clipă apa mustind .Am fost pe urmele lor şi i -am aşteptat apoi în întuneric.O dungă de lumină trecea tăcută în noapte.Doar paşii lor foşneau uşor.Ştiu cum se întâlnesc acolo ,în fundul lacului ce va fi..se învîrt în cerc şi -şi dau capul pe spate-UUUUUuuuuuuuuu.....urlă ...urlă spre cerul gol.Heiiii-spun eu spre un cer la fel de nepătruns.
Aşa stau şi moţăi, cu un ochi în mine, cu un ochi în tine şi tăcerea îmi ţiuie în urechi.

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adriana Moscicki pe Octombrie 31, 2014 la 2:07pm

multumesc dle Ioan Mircea Popovici!

Comentariu publicat de ioan-mircea popovici pe Octombrie 31, 2014 la 6:00am

Habauca acesta merita un nume si-un pescarus. Nu de altceva, dar sa-i fie povestea deschisa, macar pana la jumatate de Infinit. "moţăi,cu un ochi în mine, cu un ochi în tine,ca o statuie păgână, ochi şi sâni,statuie a fertilităţii ,pămînt uscat.stearpă.
dintr -o dată miroase a mare şi în urechea mea se adună amintirea valului la glezna.ai să rîzi, e amintirea unei întâlniri neintimplate!
doar la mine în cap mergem aşa ,tălpile intră adînc în nisipul ud"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor