Frontera hacia el abismo

 

Milagrosamente, veo cómo cambia
mi mundo,
con cada maravilla
en la jaula del tiempo
que pasa.
Con el hombro
tiro las cuerdas de los antiguos barcos
y sólo las anclas
siguen rayando el fondo del mar.
Y parece que rumores de alas crecen
y un hambre desconocido
devora el cielo y la tierra
con todo lo que tienen.
Otro misterio,
del que amanece,
anormalmente lento, el anochecer
llevado en brazos
por las frágiles orillas
del mundo.

 

 

 

 

Frontieră spre abis

 

Miraculos, văd cum se schimbă
lumea mea,
cu fiecare mirare
în colivia timpului
ce trece.
Cu umărul
trag frânghiile vechilor corăbii
și doar ancorele
mai brăzdează fundul mării.
Și parcă zvon de aripi crește
și o foame ne mai știută
devorează cerul și pământul
cu toate ale lor.
Alt mister,
din care răsare,
nefiresc de încet, înserarea
purtată pe brațe
de țărmurile fragile
dintre lumi.

 

 

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor