- Fie să ne fie către cer solie

Alba nea căzută, zvelta ciocârlie,

Iarna care-aleargă pe o iapă șargă

Și copilul nostru ce-a-nvățat să meargă.

 

Fie-ți bucurie lacrima din vie,

Stoarsă-n toamna caldă, dulce-aurie,

Astrul care-și lasă urma peste casă,

Când în pragul serii te aștept la masă.

 

Fie să ne fie, alb în poezie,

Când penița trece calmă pe hârtie,

Fiica noastră care s-a-ntrupat din soare

E cea mai frumoasă binecuvântare.

 

- Fie iarna lungă și tu despletită

Să cobori din vise că mi-ai fost sortită,

Nopți o mie una toate dezbrăcate

Să le-mparți cu mine, măcar jumătate.

 

Când pierduți ni-s pașii, țărmuri liniștite,

Cu nisipuri albe, plajele tivite,

Să ne-adăpostească... Vino mai aproape,

Lasă adevăru'-n mine să te-ngroape.

 

Fie să ne-mbete noaptea biciuită

De ninsori stelare, du-mă în ispită,

Că păcatul nostru doar în cărți se scrie,

Fiica mea celestă e o poezie.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor