Universul şi-a concentrat toată strălucirea
în ochii tăi negri, mari, profunzi, fermecători,
înnobilându-ţi ca pe un scump giuvaer privirea
ce a ajuns să eclipseze chiar aştri nemuritori.

Zâmbetul atât de suav, izvorât din sufletul pur,
mi-a robit inima care te venera în taină, sfioasă,
fiindcă o sufoca timiditate ca un înecăcios abur,
dar mi-ai dat speranţe şi te întâmpină voioasă.

Eşti înzestrată cu un glas ce-mi răsună în ureche
asemeni unui clopoţel meşteşugit de un bijutier
căruia zeii i-au dăruit un har nobil, fără pereche,
şi vraja lui mă poartă prin viaţă ca un gondolier.

Frumuseţea ta este atât de obsesivă şi de răpitoare
încât am ajuns să te visez aproape în fiecare noapte;
apari înveşmântată în lumină ţinând în mână o floare,
îţi aşezi capul pe pieptul meu şi mă răsfeţi cu şoapte.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor