Sunt un aparat
îmbâcsit,
aproape gripat,
obosit.

Aparat de zbor
bondăresc,
zumzăind uşor
şi livresc.

Din mine ies fire,
antene,
cu vârf subţire,
perene.

Am multe butoane,
rotiţe,
mufe şi banane,
chichiţe.

Toate-s neunse,
coşcovite,
adânc pătrunse
de termite.

Dau să pornesc,

iau avânt,
sughit, tuşesc,
rămân la pământ.

Mă-ntreb de-s eu,
mă ascult:
aicea un zeu
era, mai demult.

Unde-ai fugit
din al meu piept
trist şi ingrozit
zeule drept?

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Viorel Tăutan pe Iunie 14, 2014 la 8:54pm

În fiecare din cei care scriu se ascunde câte un zeu. Îmi place acest dans vioi în paşi de metaforă şi simboluri. Îmi aminteşte de Elegia a patra stănesciană ("În fiecare groapă se ascundea un zeu..."?)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor