Furtuna din vis

[Hirja Bogdan Marcel]

E soare, e cald,

în vis e furtună,

iar albu destin,

din umbră tot urlă,

pe zâmbet răsare 

un tainic apus,

doar vântu alergând,

pe-un cântec tot mut.

Copacii înfloresc se-mbracă cu viață,

și cântă tăcut,

al zilei mireasmă,

doar sufletu-mi mut scăldat de lumină,

ar vrea să renască pe-un zâmbet,prin inimi...

E soare,e cald...

furtuna dispare.,

pământul cel mut se îmbracă în culoare,

o lume aleargă și-n mare dispare,

doar sufletul mut,

își caută o cale...