Furtuna unei nopţi de vară (ancestrală)

E seară şi vântul începe să bată

Nori negri adunând peste sat;

În zare fulgere cerul străbat

Şi ecouri de tunet câteodată 

                             Văzduhul răzbat. 

 

Sătenii cu coasa în spate aleargă,

Spre case se-îndreaptă cu toţii.

Iar carele în scrâşnetul roţii

Pe drum de lut parc-ar vrea ca să spargă

                              Liniştea nopţii.

 

Dar iată că ploaia începe să cadă 

Izbind cu putere pământul.

Codrul se zbate, şuieră vântul, 

Lovind cu furie, lan şi livadă, 

                               Ferească sfântul!

 

De frică întreaga natură vibrează,

Plâng sălcii aplecate spre râu,

Se-înghesuie frunze, spice de grâu 

Pe ramuri, în holde, toate dansează  

                                În ritmuri de brâu.

 

Se joacă cu luna pe cer greu, de cleştar

Doi nori întunecaţi, de sezon,

Stelele fug, iute, spre Orion

Şi Carul Mare scârţâie iar, solitar,

                                Stingher, monoton. 

 

Dar iată că ploaia acum se opreşte

Şi vântul împrăştie norii.

La drum din nou pornesc călătorii

Şi soarele la drum iarăşi porneşte:

                                Plutind, vin zorii. 

-din volumul "Ghiduşii de adolescent", 1985 -

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor