În stoluri mă lasă încă o vară,
Împrăștii prin versuri doar amintiri...
Lacrimi uscate se vor afară
Din ochii bolnavi, de-atâtea trăiri

Gândurile nu-mi mai inundă ființa,
Versul se cere acum, trecut.
Dorințele nu-și mai exprimă dorința
Azi, rime vin, rime se duc...

Și doare tăcerea ascunsă-n cuvinte,
Otrăvind cu suspinu-i o ultimă zi,
Nici ea nu mai știe s-arate ce simte
Azi rime se duc, dar vor reveni...

Vor reveni mai tomnatice, poate,
Încercând să învețe al frunzelor zbor.
Eu voi alerga cu ele, departe,
Chemându-te-apoi, în lumea lor.

Iar dacă m-auzi, te rog doar să vii!
Așa cum ești tu, dar fără de tine
Nu îmi lăsa visele pustii,
Să evedeze-n imagini, din mine.

Acum, tu, încearcă ochii să-nchizi,
Prefă-te că dormi, chiar de nu poți,
Din cer dac-alunec, știu că mă prinzi...
Și mereu voi rămâne, umbra din nopți.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor