Cum ai vrea să arate ziua în care eu te voi lua de mână și te voi ascunde în gândul meu pentru totdeauna?

 Cum ai vrea să arate ziua în care eu voi visa lângă amurgul părului tău?

 Dar buzele tale?buzele tale ce-o să zică?O să se lipească naiv de ale mele șoptind firav,confuz că singurul lucru care durează e tocmai cel care nu se întâmplă?

 Ce ciudați suntem noi oamenii..

 suntem prizonierii propriilor noastre trăiri,propriilor noastre gânduri despre noi,

 iar fiecare răsărit ne amintește de fiecare data că gândul va apune o data cu soarele,

 că mai apoi să răsară altul în fiecare dimineață de vară și să sfârșească la fel,rupt,sfâșiat,distrus de puterea unui alt amurg.

 N-aș numi asta un lanț de slăbiciuni.

 L-aș numi un lanț interminabil care  odată cu fiecare răsărit își adaugă câte o verigă de gând

 care apoi se incalcește în inimă unui nou amurg,

 sau poate același..

 O să-mi aleg o zi în care o să-mi cern toate gândurile mele mici și fragile

 iar cel care va rămâne îl voi numi"gândul inimii"sau"gândul  meu despre tine,

 e același lucru..

 Deci,cum ai vrea să arate ziua în care eu te voi lua de mână și te voi ascunde în gândul meu pentru totdeauna? 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor