Galia Oz: "Ceva mascat în iubire" O carte noua despre maltratare in familia OZ

                      Agent Cultural

      Something Disguised as Love”  -   Galia Oz: "Ceva mascat în iubire"

  

 

  

     Săptămâna de Purim  a văzut lumina tiparului noua carte a fiicei lui AMOS OZ, Galia Oz cu titlul ”Ceva  mascat în iubire”. 
L-am citit într-o singură noapte cu respirația tăiată   și m-am umplut de durerea fiicei lui Oz care descrie bătăi, dispreț și respingere din partea tatălui. Nu numai durere dar și confuzie și nu sunt singurul care simte asta, dovadă sunt multele reacții care le primesc de la cititorii lui Amos Oz. Oricine a întâlnit fața hipnotizantă, etică, luminată a lui Amos Oz, nu poate digera dedublarea personalită-ții unui suflet de om. Și această situație ne amenință, siguranța noastră că putem înțelege oamenii, să distingem  binele de rău este zdruncinată. Era cândva un filosof care a spus că oamenii care se frământă cu idea de D-zeu, se gândesc la el, scriu despre el, sunt de fapt cei care nu reușesc să creadă în el, ca îndrăgostiții dezamăgiți, care nu renunță la subiectul iubirii lor .
      Este și cazul fetei lui Oz care continuă să se ocupe de  părintele decedat, tatăl care caută mereu comportamentul moral în lumea dinafară. După ce am terminat lectura m-am răsucit în pat, serios vorbesc, nu ca metaforă. Dimineața am deschis dulapul cu cărțile lui Amos Oz și acolo, lângă “Poveste de dragoste și întuneric” am strecurat cartea Galiei Oz. Cartea dânsei vine ca un cutremur în lumea culturală israeliană și nu numai. Trebuie să întrebăm și pe alți cititori și critici literari care este părerea lor în zăpăceala creată în jurul unui monstru sacru cum este Amos Oz. Desigur este vorba de legătura între opera unui artist și biografia sa. Ce este ieșit din comun la Amos este că până nu de mult maltratarea copiilor nu era condamnată.
    Mulți scriitori povestesc cu mândrie că timpul lor era dedicat scrisului iar copii erau neglijați în mod vădit. Nu știu dacă copii erau bătuți sau nu, dar  bătaia nu era privită ca un act interzis. Ne interesează ce se întâmplă azi, cum ne raportăm la violență față de copii. Legile spun că este interzis să ne maltratăm copiii. Citim în ziarele noastre întrebarea pusă de un scriitor-jurnalist in mod direct: Ne întrebăm dacă în general (fără legătură cu Amos) cultura actuală permite să fi un gunoi de părinte. Ce sancțiuni culturale sau sociale sunt  aplicate unui gunoi de om, și ce fel de oameni suntem? Cine e de vină? Tatăl?  consoarta lui? Se poate ca un curtezan să se poartă infect și că acestea sunt norme   larg acceptate care se aplică la orice cetățean  sau numai la artistul creativ?
      Consider că marea greșeală a lui Amos Oz este disonanța dintre ce era el de fapt și norul negru ce-l acuză azi. Nu cred că ar fi fost criticat dacă ar fi fost ceva mai puțin uman în fapte , având aura care singur și-o crease de om moral , instanța supremă în Israel. Acum el plătește prețul disonanței.
A coborât în sfera celor obișnuiți, de zi de zi. O altă scriitoare chestionată ne spune că nu Amos Oz e cel interesant aici, ci Galia Oz care a scris o carte excelentă, importantă, revoluționară, despre violența în familie.  Acesta e subiectul din focarul discuției publice. Nu e vorba de o violență unei familii cu 4 copii din Dimona, cum am crede, ci o familie normativă, bună,  intelectuali ashkenaz din kibbutz, și acolo este agresiune bine ascunsă cu grijă, maltratarea copiilor... sunt cuvinte bine alese pentru ce se întâmplă acolo. Generația trecută nu considera copiii a fi in centrul atenției familiei, nu primeau tot ce doresc
și nu erau lăsați sa facă orice vor…
      Dar ca să-i numești “murdărie” și să le dai brânci pe scări necesită o diferență nu de o generație două,  ci este vorba de o prăpastie sufletească adâncă.  Noi am învățat în ultimi  40 de ani că atunci când cineva se plânge, în primul rând îl credem...apoi vom verifica. Aici vine cartea Galiei Oz  să repare istoria nouă, care ne interzice să jignim femei, să chinuim femei și copii, sau copii din burta femeii. Galia atinge problema copilului din sufletul femeii. În finalul cărții și în interviuri ulterioare ea spune:
“Nu ștergeți moștenirea tatălui meu! Adăugați cartea mea la opera sa ! Să căutăm să pătrundem în această nișă. E adevărat pentru proza lui Amos? Publicistica lui, ziaristica, morala lui?
      Suntem de părere că e corect să adăugăm acest nou aspect la personajul de stânga, cel fără pată, astfel adăugăm și îmbogățim complexitatea lui Amos cu o fațetă care nu exista la el. Trebuie să continuăm să trăim pozitiv cu acest conflict interior al lui Amos Oz, ne va ajuta cultural, politic, dar mai ales din punct de vedere literar. Trebuiesc citite cărțile lui, învățate în școli, și separate poveștile despre omul OZ , dar dacă se va întâmpla de la sine aceasta fuziune.. se va întâmpla...
     Fără să fim cu Amos Oz  permanent în cap, putem conclude că el nu ar fi scris despre Oz cel adevărat, cum îl descoperim acum, am căpătat o  parodie: omul frumos, perfect, super moral, care spune numai adevărul, puțin rănit, puțin aici, fără o vreo parte umbrită, cum e posibil? Acum citim cartea fetei lui și ne spunem: Dar e de la sine înțeles să aibe și o față întunecată, umană,   fără aura unui sfânt, ar fi inuman să fie perfect. El a fost un oracol , și este incorect să apari în public  fără vreo pată sau defect. Doar divinitatea e perfectă în toate direcțiile.
      Și încă ceva legat de anul acesta 2021. După părerea noastră au apărut schimbări, am învățat de la feminism,  (anii ’80) că personal este de fapt politic. Avem aici exact exemplu în care vedem politizarea familiei, nu mai există nimic privat, orice facem este sub ochii cuiva  și trebuie să conștientizăm că ne este interzis să facem lucruri imorale, nici măcar în joacă.

      Putem cere ca Oz să fie citit fără legătură cu povestea lui de familie. Acum câțiva ani am citit că Picasso își bătea femeile  la sânge, unele leșinau, și nu este rațional să intri azi într-un muzeu Picasso, mitul lui a căzut, pe de altă parte îl avem pe Caravaggio. Despre care e știut că a ucis câțiva oameni , înseamnă că nu a fost un pictor uriaș? E din cauză că au trecut peste 400 de ani de atunci? Este ceva irațional aici.

     Nisan Shor (scriitor): Cred că toată povestea este un fel de scandal voit. Un haos serios construit din pete și bârfe scrise corect până la ultima virgulă. Desigur acceptăm cartea Galiei. Și eu am primit de la bunicul meu palme, nu puține, și desigur înțeleg personajul care bate și umilește copilul său Dar nu simt nevoia să scriu o carte, am făcut pace cu ai mei. De aceea cred că Galia scrie adevărul, pentru că la ea nu există pace, nici conciliere.


 Kobi Meidan:

      Am citit cam toate opiniile legate de cartea Galiei. Sunt bine scrise cu sângele inimii și cu onoare. Am credința că timp de săptămâni și luni vom fi nevoiți să continuăm aceste discuții în dilema dintre a dezvălui sau a ascunde un secret familial care privește o cultură,  o națiune, o legendă.    Dar trebuie să adaug și remarcă lui Erez Driges* care a răsuflat ușurat  când a izbucnit această poveste cu OZ . El și mulți ca el se ridică și strigă: Prieteni exagerați! Voi  crucificați  omul pentru faptele lui. Avem aici o etapă în evoluția literară și morală. Este clar că celebritățiile câștigă din gloria de a fi “cineva” în anumite împrejurări dar și pierd din viața lor privată în alte situații. Și ne interesează teribil să citim despre viața celor celebri. Depardieu nu de mult a fost condamnat pentru viol. Nu ne miră că soarele răsare! Cineva  a spus că dacă anulăm scala faptelor rele, legitimăm răutatea. Cine a spus asta? Amos OZ !
______________________________
 Agent Cultural - Ch.11 /    traducere ©AG, Editura SAGA - 2021

 * Erez Driges ( n. 1981)  actor, scenarist,    dramaturg israelian -  ארז דרִיגֶס-

 

 

 

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Februarie 27, 2021 la 12:17pm

O sinteză care duce pe bună dreptate la aprecieri. Violența trebuie eradicată, intrând adânc până în sufletul celui ce o provoacă. Și da, lumea trebuie metamorfozată, punând accentul pe mai multă înțelepciune. Textul necesită pe ici pe colo mici retușuri, nu de alta, dar e bun! M-a bucurat popasul!...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor