gândesc deși mi-e teamă
că nu exist
dar simt în rana din piept
când cineva
aproximează vidul cu lancea
inexistența acestor rânduri
nimicul lui goya
spinii și parfumul trandafirului sălbatic
nimicul bine regizat să existe
nu eu
pe mine mă vedeai cândva
dar fără să mă privești
de aceea îmi este teamă
că simulezi foarte bine
chiar și actul vederii cu mine
privind printr-o transparență impusă
eu aveam pentru tine
cuvinte reale și proaspete
aromau micul habitaclu
în care bănuiam că erau la o cină
două ființe necunoscute
acum cineva stă prăbușit
pe pajiștea roșie
din mijlocul covorului verde
cineva păcălit de-un mecanic
să existe
un avion utilitar
care și-a făcut bine treaba
mă tem că ziua de azi
se va sfârși iarăși prost
cu aceeași întrebare
există ceea ce nu există
mă privesc în oglinzile tulburi
cum devin din ce mai străveziu
pierzând continuu densitatea emoțiilor
des- ființându-mă treptat vederilor tale
pentru a exista în altă parte
nu eu
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria