Scriu nonsensuri si incerc sa le gasesc rima

Cine oare poate intelege macar o farama,

Din ce scriu si sa simta

Povara vietii ascunsa inca

In versurile tristetii

Care imi vin in minte cand ating roua diminetii?

E rece, e iarna.

Fulgii de nea incep sa cada.

E frumos, dar degeaba cand sufletul e pustiu

Iar eu eu nici nu mai stiu

Cum e iubirea din inima.

Cand umblu doar singur cautand o anumita rima…

Frigul nu il mai simt..intunericul m-a cuprins

Incerc sa stau ascuns.

Insa durerea e mare, iar lumina vietii in mine e de nepatruns…

Insa nu e nimic.

Trebuie doar sa ma ridic.

Si sa zambesc la cer curat,

Ca lumea sa stie ca n-am renuntat

Si am continuat neincetat

Sa sper…

Desi in adancul sufletului meu incep sa disper…

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de E.G pe Decembrie 4, 2013 la 10:13am

Comentariu publicat de ilie adrian pe Decembrie 4, 2013 la 12:19am

  Frumos zambet la cer !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor