GARA DE TRENuri

O gară de trenuri veche și mare

Pare goală fără tine

Trece, trece omul șchiop și lasă urma

Oarbă

Trece, trece omul mic și lasă  umbra rece

Trece, trece  o umbră  gravă  și

devine dezgolită de timp

Toată gara geme în așteptarea ta

Vino,

simte-o,

 umbrește-o

Numai așa ea trăiește!

 

TRENUL VIEȚII

Am visat un tren transparent

În el lumea era cristalină și rece

Numai tu erai roz

frumos

- o floare de primăvară

                                                                 vocea îmbietoare

m-a străpuns

și m-a lăsat să zac pe pieptul său

Ca un fluture din colecție,

Pentru o colecție.

Întreaga lume nu are atâta căldură

Cât simt eu în trenul transparent.

Revin la gară

ca să pot aștepta o veșnicie

Trenul vieții.

 

 

 

TRENUL VERDE

Alerg obosită în urma trenului verde

El nu mai știe cum să se oprească

Eu nu mai știu cum să-l  mai alung

Mă aprinde pe stradă, la lucru, acasă

Se îmbibă în gânduri, în voce, în ochi

Taie răsuflarea, rupe memoria

Calcă firul de păiangen

care mă leagă de pământ.

 Eu zbor …lent și ușor

Mâna mea împinge trenul și

străbate verdele absurd

Au ruginit pașii

Drumurile șerpuite

Au lunecat spre păduri

Dar

eu tot mai alerg în fața trenului

și

nu am frică să devin mai verde decât sunt.

 

 



BOLNAV

Sunt grav bolnav… inima.

Medicul mi-a interzis să respir…trăiesc,

Să beau…trăiesc,

Să mănânc…trăiesc,

Să văd …trăiesc,

Să aud…trăiesc,

Să zâmbesc…trăiesc,

Trăiesc…trăiesc…trăiesc…

Medicul mi-a interzis să iubesc…

Și … am murit.

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor