în ziua
când ninsorile s-au oprit
iar vremea şi-a acordat
instrumentele
pentr-un alt început
ai dezbrăcat vechea haină
ai râs soarelui buimac
din beţia prin care-a trecut
şi de-atunci plouă

știu că n-ai vrut
sau poate n-ai putut
să-mi împrumuţi cărţile
pe care le-ai amestecat
o iarnă-ntreagă
dar am simţit în palmă
ochii fumului de țigară

 

plângeau cu lacrimi albastre

alese cu migală

din călimara primului poem

tatuat cu litere aldine

pe glezna dezvelită de toamnă

 

mai târziu

ai tras aer adânc în plămâni

cât pentr-o primăvară
şi-ai alergat nud
printre magnolii albe
să culegi la intersecții de seară

un alt anotimp

despuiat de păcatul originar
ca de boală


ninsorile au stat

au lăsat fereastra deschisă

spre stradă

ca ploaia să mângâie

cu degetele lungi pervazul

când șterge praful așternut pe rană

și din amintirile răstignite

pe crucea ultimului cuvânt

împovărat de iarnă

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Decembrie 30, 2015 la 7:18am

Sărbători fericite!

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Decembrie 30, 2015 la 2:06am

ninsorile au stat/au lăsat fereastra deschisă/spre stradă/ca ploaia să mângâie/cu degetele lungi pervazul/când șterge praful așternut pe rană/și din amintirile răstignite/pe crucea ultimului cuvânt/împovărat de iarnă

 Ploaia să mângâie, să spele toate rănile !  LA MULŢI ANI  !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor