Gazeta de perete de la Spitalul Brâncovenesc - Arhiva dr. Molho

Gazeta de perete de la Spitalul Brâncovenesc - Arhiva dr. Molho

Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în București între 28 august 1835 - 14 octombrie 1838, de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitoră.
Spitalul a fost gândit de ea pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală. La inaugurare, spitalul avea 60 de paturi. După cutremurul din 4 martie 1977 , Nicolae Ceaușescu a căutat un teren pentru a dezvolta un program foarte mare de investiții, având că element central Palatul Parlamentului . În acest scop au fost demolate începând din anul 1983  foarte multe clădiri din cartierul Uranus, unele cu valoare istorică, între care 22 de biserici și Spitalul Brâncovenesc, deși acesta nu se afla pe axa prevăzută pentru Bulevardul "Victoria Socialismului ". În 1984, Ceauseșcu a hotărât să demoleze Spitalul Brâncovenesc și în martie a început demolarea. Spitalul era proaspăt renovat, monument istoric, sălile de operație erau de marmură, dar n-a contat. Personalul medical a fost împrăștiat la celelalte spitale din Capitală. În anii 50 lucrau acolo medici și surori care aveau un amuzament original: producerea unei gazete de perete cu știri umoristice legate de viață personalului și relațiile cu bolnavii care populau spitalul. Printre ei, o echipă veselă scria anunțuri și versuri, (cu mare atenție, ca să nu provoace "probleme" partidului)  iar doctorul Morico Molho desena în culori caricaturi, care descriau scene din viața spitalului, sau plasa ilustrații pentru textele din gazetă, scrise de colegi. Semnau adesea doctorul Py Ramidon (dr P.Balenty) ,  iar la desene As Pyrin (dr. Molho). Gazeta apărea sub nume diverse, că de pildă: În vârful peniței, Păzea, Te văd ..te văd, sau De Ce? După spusele lui Ilan Molho (fiul lui Morico) hârtia de scris de calitate lipsea pe atunci cu desăvârșire. Gazeta era scoasă pe reversul alb al unor foi tăiate din afișele rusești care circulau abundent, atât cât să acomodeze lățimea mașinii de scris. Se lăsau spații speciale pentru desenele doctorului Molho care ilustrau textul adăugând culoare și veselie. Apoi foile erau lipite una de de alta  într-un format mai mare, chiar și de 1 metru,  care era în final atârnat pe perete, la vedere. Probabil gazeta era primenită lunar, iar autorii își permiteau să decupeze cu foafeca întru păstrare, textele sau desenele care le aparțineau. Din fericire, Arhiva doctorului Molho s-a păstrat și conține circa 47 de documente din care prezentăm câteva aici.
Pentru mine este o mare surpriză acest contact postum cu dr. Morico Molho-artist vizual - (l-am cunoscut pe Morico Molho pe când era șeful secției  de boli pulmonare de la spitalul Tel Hashomer - Ramat Gan, pe care o înființase în anii 60). Îl știam un om inteligent, talentat, plin de suflet și atenție pentru bolnavii săi,  care în timpul liber se ocupa intens cu un hobby special: construcția de mobile, lămpi, caravele spaniole în miniatură, obiecte superb gândite și finisate care încântau familia, prietenii și rudele. Despre talentul său la desen și caricatură nu aveam habar. Mulțumesc fiului sau Ilan pentru dezvăluirea arhivei și oportunitatate zambetului nostru tardiv la problematica  spitalului românesc în anii 50, așa cum îl găsim la "Gazeta de perete" a spitalului care nu mai există
Adrian Grauenfels
Surse : Arhiva Molho, foto: Ilan Molho

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe August 16, 2018 la 9:08am

Spitalul a fost gândit de ea pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală.” (din articol)

 

Daca in istoria Romaniei, au existat perioade in care oameni cu bani (Capitalismul din secolul 19-20) si politica de stat (Socialismul din secolul 20) s-au preocupat de oamenii saraci, acum, in secolul luminii, nimeni nu mai vrea sa vada procentul statistic din domeniile principale ale vietii: sanatatea, educatia si locul de munca.

 

"Educaţia le permite copiilor să spere la o viaţǎ mai bunǎ… Mi-am exprimat o părere de neclintit, bazată pe credinţa mea în Dumnezeu." (Barack Obama, Îndrăzneala de a spera)

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor