Se coace grâu-n Univers și spice stau grămadă,
combina timpului așează grăunțe în cămară.
Căluși cerești trudesc în lucrul de-mblătire
și-aruncă boabe aurii în boltă spre rodire.

Furtuni năluce, nebănuite legi le pune lângă stele,
să aibă drumul lor, belșug și scut de vremuri rele.
O orbitare, fără de prag la timp, începe și adună
plămada vieții din nimicuri, spuză, apă și furtună.

Descătușat fermentul viului se-nfruptă-n pustiime,
dospește grijuliu încrengături cu mii de organisme.
Procese lente-n evoluție, în ani cât milioane,
pun în mișcare roata cizelării trăsăturilor umane.

Autoperfecțiunea celui tare e nestatornicul motor,
ea șlefuiește întruna și pierde-n abator
rebutul devenirii, învinsul, din pragul de muzeu,
lăsând premiul gândirii - stadiului de apogeu.

Așa, s-a inventat Universul. S-a semănat grâu.
Un bob din cele mici a căzut aici, a fost numit Pământ.
Pământ cu neamurile de sub pământ
și cele de pe pământ, care caută acum alt bob de grâu.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor