Parcă și timp și vremi se reîntorc

Și epigomismu-i iar înfloritor. Stupoare!

Narcisirei bocind din ițe își tot torc

Aplaudaci hipnotici, remocirlind licoare...

 

... Vărsată zilnic tur, contra retur,

În ode desumflate-n preamăriri

De talentați autodefiniți... Sperjur,

Jurând că-s cu toți geniali. Fachiri!...

 

... Ce-aruncă flăcări cu săgeți bonțite

În mesaje tremololeând înspre popor,

Îi încantând golașu-i de adevăr ’n mințite

Haruri... Mecenând păr sculat, fior?!

 

Se plâng tot ei de asalturi inventate,

Ce-ar desființa ce n-au; bun-simțul critic

Învăluit în propriile -și-altora- cantate,

Cu mințile interesate-n ego paralitic.

 

Nu scriu nimic în vers, nu e mesaj

Și versul schioapătă alambicat, aritmic...

Punând încet prostime-n derapaj,

Crezând c-așa-i la modă; cultul schismic?!

 

... Și ține, că și plebea-i prezbiteră

Și-i place ”inocența victimei”, copilărit;

Infantilul mustos, regurgitând himeră

De statuar pedestru-n geniu hărțuit?!?

 

PS

Cum imbecilitatea trece ca-n azile,

Nu-mi fac iluzii de citit versuri votate,

Nici comentarii isterinde, infantile...

Că-s învățat de-un timp... Mai dureros, în coate!

21.07.2012

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor