Ne trasăm zilnic cercul

Din creta secundelor,

Să păşim corect la egală distanţă

De centrul memoriei,

De raza egoismului anonim

Afişând zâmbete şi semnale civilizate,

Călcăm rotund, curbe de lumină se închid

Pe retinele concave, nici un unghi nu ne măsoară

 Urcările şi rostogolirea

Din extazul primului etaj la care fluturii ne acoperă

Plictiselile dintr-o scurtă pauză,

Nimeni nu renunţă la cerc să caute linia pe care

Stau vrăbiile ascultând zumzetul electric

Bârfind moartea prea grăbită să schimbe decoruri

Şi să ne arunce măştile.

Seara începe carnavalul, trăim în spirală, avem un maxim,

Atingem nadirul cu fruntea înnegrită

De gudroanele urbane, suntem fericiţi că înţelegem

De ce zboară liliecii prin peşterile unde

Ne-am ascuns fluturii

 Dorinţelor compromise, avataruri

Arzând efemer într-un colţ de lună când încep dansurile

Drăcuşorilor orbiţi

De sufletele cu fulgerări de xenoane,

Ne trasăm cercul şamanic, în tăcere,

Dincolo sunteţi voi, aici eu,

Existenţa ca o rază mobile se roteşte,

Aruncăm zarul şi închidem ochii,

Lungimea circulară se poată măsura la infinit

Cât timp orele mai respectă

Un centru ori bisturiul compasului.

 

 

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor