E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,

Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă

Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează...

O avalanșă alb, măturând tot, neprezisă.

 

Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,

Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale

În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...

Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.

 

Abrazivi, albi tulei îs în palma cercetașă

Și gestu-i pocnituri de oase aparente

Din ce în ce să spună că finiș e în fașă

Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.

 

Văd ochii totul crud și nu găsesc remediu,

Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos

Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,

Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.

 

Doar minte-și ține gând, trezit parcă mai mult

Să-și vadă cuib știut, pe cale să destrame...

Și inimos parcurs devine un bun de cult

De frumuseți trecute, țesute-n fin... cu scame.

 

E sigur -pentru lanțul încolăcit catene

În cifrul său ermetic- o cheie, cât de mică,

Să schimbe sensul bandei, spiralei, toată gene...

Să-i fie remontor de-un ceas, ce nu se strică...

 

Și știința știe tot, deja... Doar ”eu’ ”-abdică!

08.06.2012

 

Vizualizări: 53

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Daniel Aurelian Rădulescu pe August 29, 2016 la 1:11pm

E evident... Avem Contu geriatric prezentat în toată ”mizeria” neputinței sale. Îmi lipsea doar imaginea însoțitoare! 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor