Era pe vremea când femeile ştiau să se transforme în îngeri
iar bărbaţii, cu ajutorul lor, puteau să se nască a doua oară.
Imi făceam veacul prin Mantova, căutând urmele lui Virgiliu
şi încercând să redau luminii comori îngropate în câmpia lombardă.

Nu, nu stăteam de vorbă cu învăţaţii - ce pot ei să ştie cu adevărat,
mă preumblam printre oamenii simpli, beam vinuri roşii de Fortana,
priveam din barca mea etruscă jocul curcubeelor pe Lago di Mezzo,
iar serile mâncam tortelli di zucca pe terasele micului port poantilist.

Fiecare îmi spunea poveşti despre iubirile celor din vechime,
despre vendetta, patimi, trădări, invidie, ori despre setea de putere,
şi toţi vorbeau de frumusetea Giuliei Gonzaga, cea pe care corsarul Barbarossa
încercase să o răpească spre a o închide în haremul magnificului sultan Suleiman.

Giulia, pe care am găsit-o în cele din urmă, într-o după-amiază a miresmelor,
încercând să-şi lepede pielea de lapte cu cacao sub o tufă de liliac, pentru a-şi relua condiţia de înger,
Giulia, pe care am prins-o de umeri fără ca ea să se împotrivească, am privit-o în ochi până în adâncul inimii mele
şi am dus-o în barca mea etruscă, unde am făcut dragoste vegheaţi de un zeu încruntat.

Giulia, care de atunci n-a mai vrut să plece, spunându-mi că sunt copilul ei
şi că trebuie să-mi poarte de grijă ca nu cumva să mă transform în adult,
renunţând, pentru mine, la aripile de înger şi făcându-mă să înţeleg
că există femei care nu te mai părăsesc nici cu post şi nici cu rugăciune.

Vizualizări: 73

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor