Motto: Tăcerea e ca mierea,

            poezia-i durerea,

            că-nghite lacrima

            și cȃntă patima! 

 

Îmi spui să mă căsătoresc cu poezia,

dar eu îmi rup deja cuvintele

argintii din stele

și ți le aștern pe poteca

ce duce spre vȃntul de primăvară,

să te-nvăluie-n mireasma

florilor de mai;

ramurile înflorite ale liliacului

din colțul casei să-ți încolăcească

dorul, de e prea mare.

Te voi aștepta pe cărări de lună,

din versuri îți voi smulge

și dor și patimă,

le voi presăra pe-aleea-nstelată,

acolo unde sunt iubiri

ce niciodată nu mor.

Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă

și suflarea mea pe suflarea ta

să picteze aura iubirii noastre,

să te-nfrupți din dulceața tăcerii.

Poezia mea e-a dragostei durere,

înghite lacrima atȃrnată pe ochi

ca o liană mustind măreția răsăritului

și cȃntă patima ce mistuie

misterul întunericului.

Ȋn palma amintirilor se scriu pe veci

valuri alergȃnd să prindă o fărȃmă de mal,

puterea apei sfarmă pietrele

și jeturi de dureri se cambrează peste

frumusețea tăcută a pămȃntului

și seceră bine inima mea.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor