Glossă

 

În vremuri filistine, cu timpii noroioși,

Când sentimente demne, devin  zaharisite,

Cerșetorim  lumina, copii neputincioși,

Nemaigăsind savoarea din lucrurle finite.

Bătând  fără sperantă  la ușile glisante,

Deschise electronic c-o singură amprentă

Visăm la destinații și la idei pliante,

Fără s-avem vreo probă activă sau latentă.

 

Murim tot mai constant având  destine  albe,

Ne mai mințim organic  că mâine va fi bine,

Voim să fim  dispeceri  ai timpurilor dalbe,

Găsind în rătăcire otrăvurile divine.

Privim fără privire la la planuri fără mire,

Sclipesc destule spaime  în ochii lăcrimoși,

Voim să-nceapă odată  un act de izbăvire,

În vremuri filistine, cu timpii noroioși.

 

Pe un trecut  de stofă  și-un viitor de cârpă,

Riscăm fără speranță, dar totuși încercăm,

Nehotărâți  în  toate și hotărâți în pripă,

Atenși doar la idei nimic nu conturăm.

Nu vrem să dăm obolul  la  certitudini reci,

Suntem tot mai  privați de  taine deslușite,

Suntem tot mai departe de vremurile greci,

Cand sentimente demne devin zaharisite.

 

 

În vremi de calcul sobru sau poate prea glumeț,

Tot percutăm focoase  de bombe prea  perfecte,

Perpetuu sclavii clipei, și-ai veacului isteț,

Contemporani  cu moartea și visele defecte.

Răstălmăcim tot verbul și-l transformăm  în glod,

Crezând cu disperare în zei trebuincioși,

Strigăm dup-ajutoare și  stimă la norod,

Cersetorim  lumina, copii neputincioși.

 

Suntem mereu mai mulți ți tot mai mult stingheri,

Nu mai putem cuprinde nimicul expandat,

Ai vremilor trecute voim să fim  hingheri,

Discursul conștiinței e nerecomandat.

Săltăm periculos pe vârfuri de  himere,

Tânjind dupa esențe de sensuri definite,

 Ne confruntăm frustrant cu gânduri austere,

Nemaigăsind savoarea din lucrurile finite.

 

Ne tot intoxicăm cu mofturi  colorate,

Covinși ca e corect, pe un gregar avânt,

Tot  abordăm decizii mereu  mai  disperate,

Nemaiavând control pe borne de cuvânt.

Negociem cu vervă, dar fără preț palpabil,

Sătui de tratative și de idei gestante,

Stâlcim tot  adevarul  și-l facem permeabil,

Bătând  fara speranță  la usile glisante.

 

 

 

Valoarea  absolută e demonetizată,

Spre varfuile alpine se avanta amatori,

Morala e formală și  neconcretizată,

Nu mai există idoli ci numai muritori.

Nu  ne dorim  direcții stabil implementate,

 Consolidăm  constant poziția ardentă,

Pe-ntinse latifundii zac  softuri  încriptate,

Deschise electronic c-o singură amprentă.

 

Prezentul  imatur se naște avorton,

Murind  fără speranța de-a mai avea prezent,

Noul stăpân e noul  lipit cu clei pe  tron,

Cerând  de-a fi privit în mod  condescendent.

Slăvim necunoscutul și il legitimăm,

Privimd prin ochelarii opaci sau prea sticloși,

Stabilul   perceptibil îl devalorizăm,

Cerșetorim  lumina, copii neputincioși.

 

Impunem  semafoare vorbind  doar  tonuri verzi,

Chiar galbenul intermitent e dictator;

Cu reguli stabilite doar pe mezi,

Ne deplasăm orbește și surd spre   viitor.

Respingem cu dezgust hainuța de elev,

Facând prospecțiuni spre gândurile vacante,

La început de secol și la sfârșit de ev,

Visăm la destinații și la idei pliante.

 

 

Fără s-avem vreo probă activă sau latentă,

Visăm la destinații și la idei pliante,

Deschise electronic c-o singură amprentă,

Bătând  fără speranță  la ușile glisante.

Nemaigăsind savoarea din lucrurile finite,

Cerșetorim  lumina, copii neputincioși,

Când sentimente demne, devin  zaharisite,

În vremuri filistine, cu timpii noroioși,

Gabriel Nicolae Obreja

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor