Nu-i chip să-mi ațipesc
oasele obosite
de atâta zbor prin
imensitatea
viitorului avortat
de utopii văduve,
decât păcălindu-le cu
biberoane mirosind
a uger de răbdare
plin cu lapte de fum.
În pridvorul unei case
cu temelia plutind pe
lacrimile fericirii lumești,
iubita mea
gravidă cu pustiul
croiește scutece pe măsura
nervilor sterilității
din uterul
unei povești de dragoste
interzisă.
Vâslesc pe o mare
de furie minerală
cu suferința dezgustului
pentru mierea rădăcinilor
de răni
pe care mi-o întind pe
buzele cuvintelor
niște pietre.

Vizualizări: 22

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor