.... După ce în1980 am renunţat la cetăţenia românã, mama a fost de acord să părăsesc ţara. ,,Adrian, mi-a spus, ai grijă ce faci în locurile unde ai să ajungi. Fii atent cu cine şi, mai ales, ce vorbeşti. Ai scăpat de torţíonarii din înghisoare. Vezi să nu te omoare slugile lui Ceauşescu când crezi că ai scăpat. Ştii cât sufăr dacă aflu că păţeşti ceva. Să nu uiţi cuvintele mele.'' Nu am uitat,chiar dacă au trecut trei decenii.

- Adrian, văd că nu ai reuşit să te încadrezi în societate după ieşirea din închisoare.Şi mulţi din,,Grupul Goma’’ au pierit. Tu eşti unul din puţinii care au supravieţuit evenimentelor anticomuniste din 1977.

-  Era imposibil, Carmen! Autorităţile ne considerau drept duşmani înfrânţi, aflaţi la marginea societăţii.Toţi ne priveau ca pe cetăţeni de categoria a doua, fiind discriminaţi social şi refuzându-ne îndeplinirea drepturilor civile. Ni se promiteau tot felul de avantaje dacă acceptam colaborarea cu Securitatea şi încetarea activităţii ,,împotriva statului român''.

 Nu m-au lăsat să mă simt cetăţean al acestei ţări. Dupã mai multe tentative de-a fugi din ţarã, am,,vizitat’’o salinã.      

                                                                Grota Miresei încărca vagoane

De patru ori pe zi şi dimineaţa

Şi Tito îşi primea drobul de sare

 Când Giurgiul înapoi ne vedea faţa. 

    Am plecat în1981 cu un paşaport fără cetăţenie. Era noapte. Razele lunii mângâiau zidurile din vama Borşa. Când credeam că am scăpat, era cât pe ce să ajung la îngeri. Din cauza unui glonte. Am reuşit să ies din ţară şi să ajung în Italia. Mâna lungă a Securităţii m-a ajuns şi acolo... unde au încercat să mă asasineze. Aşa scăpau autorităţile de la Bucureşti de,,trãdãtori''. Se pare că am avut zile… de-am ajuns acum să-ţi povestesc.

 - Acţiunile voastre erau riscante, eroice; puneau în evidenţă demnitatea umană şi mândria naţională.Lupta voastră reprezenta o fisură în zidul sistemului comunist; o fisură prin care se vedea, încă în ceaţă, Decembrie 1989. Scuze, Adrian! Nu am ştiut că ai amintiri atât de dureroase. Triste şi versurile tale...dar de ce toate astea?

 - Din naivitate, Carmen, şi spirit de libertate! Speram să fie respectate drepturile cetăţeneşti şi poporul român să ducă o viaţã mai bunã. Şi aşa au crezut toţi care au pierit atunci… dar şi tinerii morţi în decembrie1989.

- Aşa este, Adrian! Împreună aţi scris o pagină din istoria României. Mai rămâne să fie recunoscută…în mare parte de către cei care au preferat să tacă în acele momente, să ducă o viaţă plină de resemnare, ascunzâdu-şi laşitatea sub diverse motive : de exemplu familie, servici, locuinţă etc.

Va continua

Fragment din romanul,,Viaţa în cerc''.

Vizualizări: 76

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Liliana Tirel pe August 17, 2013 la 11:00am

Mulţumesc, Aurora!

Nu-ţi dezminţi nobleţea ce te caracterizează!

Cu afecţiune!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe August 17, 2013 la 10:34am

Semnul meu de plăcută lectură.

Aurora, cu drag

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor