Ioan Ianolide spunea într-un material despre ateismul materialist că toate manifestările de criză sunt dovada eșecului antropocentrismului și istoricismului de a realiza o lume fără Dumnezeu, fără sfințenie și fără perspectiva veșniciei.
Secularizarea Statului e doar o metaforă de menținere a "spiritului democratic", de păstrare a aparenței respectului pentru sacralitate. Statul nu taie religia, dar se izolează de Dumnezeu ceea ce îi legalizează același comportament totalitar bolșevic, marxist, leninist. Aceeași politică ideologic-materialistă, cultural-ateistă, moral-libertinistă, același dezastru economic. Tehnicismul ieșit de sub control, aducător de alienare. Alienare prin umanismul secularizat excesiv, afirmator al principiului propriei decăderi. Tanathos - noua religie. Noul scop. Noua cale dreaptă. Noua ortodoxie.
Trăim din plin neantul unei lumi materialiste, orgolioase devenită insuportabilă.
Deznădejdea din trăirea forțată a insuportabilului îl face pe om o fiară dresată, rob absolut, unealtă și cifră. Corectitudinea politică și libertatea nelimitată a adunării de capital în detrimentul sacralității omului pe sub poduri desacralizat ca un bolovan în râul orășenesc, corectitudinea politică și capitalismul individualist și egocentrist au devenit puteri supreme, atotștiutoare care supun conștiința și viața, persoana și societatea.
Se spune că toate astea au fost trăite în societățile comunizate. Așa este. Sunt exponente ale bolșevismului, marxismului și leninismului. Dar, nu putem spune altceva nici despre capitalismul actual, de asemenea materialist și desacralizator. În Biblie ni se sugerează să fim ca niște copiii. Corect. Dar la inimă, nu la minte. La inimă ca să ne pese unul de altul. Dar la minte trebuie să fim bărbați precum spunea apostolul Pavel, nu manevrați și manipulați ca o ciurdă de vite rumegătoare. Știința materialismului istoric a fost întotdeauna asimilată satanismului. Și, culmea, de către cine? De industriașii capitaliști de azi. Poi dacă dracu nu se dă înger și se dă ceea ce este, nu mai e drac. Nu? Nu-i așa, copiii cuminți?
Marx spunea că omul este o adunătură de reflexe condiționate din moment ce, după părerea lui, conștiința umană este formată și modelată de mediu în care trăiește. Tocmai teoria asta se aplică și azi prin impunerea consumerismului mai presus decât sacralitatea. Omul ca instalație de consum și vidanjare, în loc de omul ca dovadă a sacrului transcendental în drumul lui spre acea Religare cu Duhul.
În ultimii 20 de ani, la nivel internațional, anual se transformă câteva zeci de biserici în baruri, hoteluri și cluburi de noapte.
Vidanja duduie, ce mai..!
Comuniștii au scos pe bandă constituții și legi pe care oricum nu le respectă și nu cred în ele. Este astăzi altfel? Corporația și banca e noul partid comunist. Atunci ți se lua pe față, de sub ochii tăi. Acum ți se scot ochii, ești orb și astfel ți se ia. Dar totuși primești ceva în loc: un baston alb ca să scormonești prin gunoaie.
Înainte, pe vremea comuniștilor bolșevici, marxiști și leniniști aveai o șansă: (iluzorie, dar te legai de ceva ca să nu înnebunești) treceai Dunărea înot sau călare pe vreo "rachetă" albastră luată sau furată (nici nu contează) dintre blocuri, de pe șantier. Acum.. unde să înoți?! Prin cosmos spre o altă galaxie?! De-am găsi printre blocuri, aceleași blocuri, o rachetă dinaia dar, intergalactică... (am auzit că vine Andromeda spre noi, hmmm.., avem o șansă.., peste câteva miliarde de ani).
Principiile abstracte proliferate în prelegeri la alegeri plus motivări absurde prin proiecte de lege acoperă o realitate crudă, un dezastru imens pe plan economic, moral și uman. Dar.., acest dezastru este un veritabil succes politic. Și maimuțele, deci, au parte de politică, de aceea succesul este garantat.
Circula o vorbă, de subsol, în comunismul marxist care ne asigura că e mai bine să fi mort decât comunist. Astăzi, în robia materialismului, individualismului, ignoranței și indiferenței omului față de om, pare că e mai bine mort decât ros de conștiința disperată a degradării.
În viața asta ar trebui doar să batem la ușa tainelor (concept rămas nouă de la Isaac Sirul), nu să fim definiți ca ființe umane doar din punct de vedere legic și științific. Acest legic și acest științific ne descrie și impune cea mai simplă variantă a omului: mâncător, băutor, tănțuitor, evacuator și gata. Fără sens, fără scop, fără vreo ușă a tainelor. Fără acel sfârșit glorios când ușa tainelor se deschide în ropot de aplauze hristice și imnuri solemne din trâmbițele îngerilor, heruvimilor și serafimilor.
Ni se inoculează simplitatea vidanjei. Se sparge de noi, ne răsucește și sfâșie de stânci colțuroase acest val, precum valul sălbatic acest principiu al parcimoniei. Sub briciul subtil al lui Occam sângerăm de vii spre moartea cu mustrări de conștiință. Moartea mustrată de propria conștiință pentru a fi deviat de la sensul și scopul ei: să ne deschidă ușa tainelor.
Această ideologie a separării omului de om prin concurența de capitaluri, care ucide cu spada invidiei, își găsește justificare prin putere, cu ajutorul puterii. Se impune deci, nu justifică.
Nebunia acestei ideologii se fundamentează pe minciuni magistrale de natură dialectică și științifică.
Ca popas după acest galop, mă opresc și gândesc unde-i diferența între fiara bolșevică, marxistă, leninistă și ceea ce se întâmplă azi în "democrația constituțională"!?
Umanitate, dreptate, pace, libertate.., astea sunt doar expectorații însoțite de respirația toxică a monstrului ideologic de început de secol 21.
Pâinea cea de toate zilele este mai întâi jucată la Bursă, iar tu, după ce ai depus munca aștepți cu sufletul la gură rezultatul: ți-o permiți sau nu, pâinea..
Mulți, după muncă depusă, nu și-o permit pentru că așa dictează capitalul care nu are voie să scadă sub infinit.
Te întorci la mămăligă și spui precum părinții monahului Părăian: pâinea e doar în Tatăl nost.
Afirmația asta era frecventă după război, de înțeles totuși, dar în secolul 21, să mai auzi sau spui așa ceva, este inacceptabil, halucinant.
Cum a zis Ioan Ianolide: lumea nu-L mai are pe Dumnezeu la cârma ei.
Un apropo de paranteză: democrația este atunci când Statul și societatea întreagă îl ajută pe om sa fie ceea ce-și dorește să fie. Omul potrivit la locul potrivit, nu oriunde și orice pentru un boț de mămăligă uscată. Nu să-i iei pâinea și din Tatăl nost. Stai în preajma acestei rugăciuni ca să-ți păzești pâinea că noul partid comunist de secol 21 nu doarme și..., nu se știe niciodată...

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor