Mă scol pe zi ce trece tot mai tânăr,
Că anii-mi scad și-s parcă tot mai mic
Și mintea zici că s-a culcat pe umăr,
Iar pașii-s ca la început, chitic, chitic!

Vorba adesea-i tot mai neînțeleasă
Și echilibrul parcă-i tot mai greu;
Poate-ntr-o zi în gur-o-i primi masă
Și la nevoi, voi face-ntr-un fileu?

La sărbători lumânări nu mai sting,
Că scuip doar bale și-s pericol de incendiu
Și singur de mă scol, destinul mi-l înving...
Iar din medicamente-s un întreg compendiu!

În anturaj sunt subiect de râs, de glume,
Că nu știu să răspund, doar râd un pic prostește
Și-n joacă mă-nconjur de-o întreagă lume...
Ce ca să nu-i dau foc... chibrituri îmi păzește!

Privesc buimac tot ce mă înconjoară.
Votez tâmpiți, că am dreptul la vot
Și viață tuturor fac grea și-a mea ușoară,
Iar la discuții-s tare; mut țipând... ”mai pot!”.

Parcă-s mai chel, am doar ceva tuleie,
Iar înăuntru-i tot mai mare golul;
C-așa-i mai nou, doar câte o idee!...
De n-ai bătrân; să-ți cumperi... drog, alcoolul!...

Sper Doamne, să n-am scris la fel, eu, rolul!...
07.05.2012

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor