Câte lucruri mi-au părut sublime,
demne de lacrimi abundente!
Care erau?
Îmi amintesc lacrimile
şi introspectele podişuri
prin care-şi săpau albia.
Dar fără nume rămân aceste râuri.
Înăbuşite şi surpate, pierdute rămân.
Mai mari decât cele plânse
erau lacrimile ce le plângeau.
Iar imaginea lor, privind îndărăt,
e solitudinea curgând fără sens:
hartă inutilă ce lepădăm
în marginea drumului,
în lungul periplu
spre nicăieri.

....Cecilia Meireles

  Vangelis Rinas .Art 

Vizualizări: 121

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Noiembrie 9, 2014 la 6:27pm

Minunată îmbinare! Mulţumesc!

Comentariu publicat de GNV pe Noiembrie 9, 2014 la 2:04pm

Minunate, poemul  si picturile , adevarata arta !

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Noiembrie 9, 2014 la 1:54am

Elegant!

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Noiembrie 8, 2014 la 12:15am

Felicitări pentru exponatele inedite aparţinând marelui Vangelis Rinas, pentru valoarea lor artistică, pentru versurile interesante cu atât de mare încărcătură lirică, aparţinând poetei braziliene Cecilia Meireles!... Gheorghe Apetroae, Sibiu

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor