Vizitând muzeul "Kiasma" - Helsinki
 
 
Kiasma (instituţie concepută între 1993–1998) este un muzeu pentru artă contemporană aflat în centrul oraşului Helsinki, capitala Finlandei. Numele de Kiasma se traduce în limba locală "Punct de Intersecţie".
Muzeul prezintă arta finlandeză şi a fost proiectat de arhitectul Steven Holl cu scopul de a sprijini şi pune în valoare arta contemporană locală.
 
 Arhitectul american Holl a câştigat în anul 1992 concursul internaţional iniţiat pentru acest proiect ambiţios fiind ales dintre cei 516 participanţi (majoritatea din ţările Baltice vecine şi  Scandinavia).  După controverse îndelungate construcţia muzeului Kiasma a început în 1996. Este deschis din anul 1998.
 
Muzeul ne oferă o experienţă spaţială deosebită, ca şi muzeul Guggenheim din Bilbao - Spania. El a fost desenat să acomodeze diversele aspecte ale artei moderne, să ofere spaţii mari sau altele intime, linişte, săli de proiecţie, adaptabilitate şi flexibilitate pentru toate necesităţile artelor vizuale.
 
 
Au prezentat la Kiasma artişti deosebiţi ca de exemplu: Vito Acconci, Agnes Martin, Richard Tuttle. În general, sălile sunt rectangulare cu un perete curb şi se potrivesc ca  scenă exponatelor dramatice moderne. Întregul concept al Kiasmei implică inserarea clădirii în geometria oraşului, peisajul citadin se regăseşte în forma exterioară a clădirii. La parter un bazin cu apă reflectă cerul şi prelungeşte privirea spre golful Baltic aflat mai la sud. 
 
 La fiecare etaj, terase şi ferestre de sticlă, permit viziuni largi ale oraşului până departe la orizont.  Colecţiile permanente ale muzeului includ lucrări ale artiştilor: Nina Roos, Susanne Gottberg, Jussi Nivi. Găsim şi artişti internaţionali: Andy Warhol, Cindy Sherman, Nan Goldin etc. Kiasma prezintă adesea spectacole de balet, muzică şi filme. Dar scopul principal este de a fi laborator artistic, permiţând experimente şi expresii noi care fac miezul artei contemporane.  Vom aminti două expoziţii temporare deschise până în toamna lui 2013
  
 
Eija -Liisa Ahtila, artist contemporan 
 
În lucrările sale recente Eija Ahtila exploră relaţiile între om - animale şi natura.
Idea artistei este de a sublinia că  omul şi vietăţile trăiesc  simultan în lumi paralele. Experienţa umană este doar una din posibilităţi. Ahtila a fost inspirată de cercetarile biologului marin de origine germană Jakob von Uexkull. Artista porneşte o lucrare de la cuvinte şi literatură ca punct de plecare în lucrările ei. De acolo, ea ne duce la instrumentele narative cum ar fi teatrele, pictura, filmul şi televiziunea. Diversele modele comunicative sunt folosite în lucrările Ahtilei, temele ei leagă culturile, globalizarea, demonstrând natura evolutivă şi adaptativă a conştiinţei umane la schimbările de mediu. Athila foloseşte intensiv imagini şi mişcarea lor, uneori ea proiectează imagini din câteva  puncte diferite creând spaţii mulţi dimensionale, cinematice.
Spectatorul este plasat în centrul evenimentelor. Ochiul şi gesturile  se plimbă de pe un ecran pe altul, invitându-ne să urmărim o experienţă complexa, bine orchestrata, dar mereu alta, dependentă de poziţia spectatorului.
 
 
Marja Kanevro (DIS)APPERING
 
"Arta nu trebuie să dureze la infinit" declară Marja Kanevro. Artista finlandeză este renumită pentru prezentările sale limitate la durata expoziţiei. În recenta sa apariţie la Kiasma, Marja reia teme şi viziuni folosite din 1980 şi până azi. Arta ei include spaţiul care va găzdui materiale variate, reciclate. Născută în 1958 Marja Kanevro a studiat pictura dar a fost atrasă de instalaţiile environmentale, plasate în locuri publice. În expoziţia văzută la Helsinki am remarcat uzul largul al materialelor organice, păr, pene, dinţi.  Ele sunt entităţi palpabile, dar artista vrea să adauge imaterial. 
Ea cedează controlul, luminii naturale care capătă un rol major în rezultatul obţinut. Multe din lucrări reduc spaţiul galeriei în loc să-l amplifice. În trecut artista a construit instalaţii în clădiri vechi, modificând spaţiul, răzuind tencuiala, sau demolând-o până la cărămidă. Deşi Muzeul Kiasma este foarte nou, artista îl tratează arheologic. Folosind extensiv şpahtelul ea descojeşte straturile de vopsea acumulate în 15 ani de funcţionare. Galeria Panorama de la ultimul etaj este folosită ca un exponat produs în colaborare cu publicul. Arta ei este dificilă şi greu de explicat. Ea trebuie trăită experimental în schimb, ne punem întrebarea cum ne simţim în  acest context şi nu "ce înseamnă el".
Mesajul este visceral, el ne învăluie, devenim o clipă o parte din exponat.  Părul folosit în expoziţie a fost colectat din ce cade pe podea în saloanele de coafură. Dinţii extraşi sunt livraţi de un cabinet dentar. Artistă a folosit dinţii umani ca nasturi la bluze produse din fibre reciclate. Părul şi dinţii sunt lipsiţi de o valoare personală, dar încorporate într-o operă de artă devin amintiri ale unui trup viu, care ne apare prezent în conştiinţă. O altă lucrare este compusă din pene înmuiate în ulei industrial. Lucrarea se modifică lent, sub ochii noştri, în timp ce uleiul se scurge spre podea lăsând urme pe pereţii albi. Penele provin din surplusuri refuzate de o companie care fabrică plăpumi. Ecologia şi relaţia om - natură sunt importante artistei. Ea demonstrează un credo conceptual esenţial: Arta poate fi făcută din orice material existent, chiar şi folosit. 
 
Adrian Grauenfels
2013

Vizualizări: 141

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Septembrie 9, 2013 la 10:01am

A cata oara un material deosebit, prezentat cu demnitate informationala si atat de atragator ca manifestare vizuala?!! Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor