1.Pe Amir îl trezi raza lunii care, alunecând peste nasul lui, îl făcu să strănute. În urma strănutului, somnul zbură dintre cearşafurile moi de olandă şi Amir căscă lung, deschizând încet ochii. Lumina, filtrată de perdelele grele de tul, umplea camera cu o culoare gălbuie, păstoasă, care făcea ca totul să pară învălui într-o ceaţă de aur. Conturul lucrurilor părea fluid, nedefinit, iar praful ce plutea în aer amplifica atmosfera ireală, asemănătoare visului. Amir închise ochii şi încercă să adoarmă din nou, dar somnul îl părăsise, alungat ca o cămilă bătrână, în mijlocul deşertului. Se simţea obosit, fără chef şi simţea nevoia să lenevească, să se bucure de ultimele rămăşiţe ale nopţii. Căscă lung, apoi se întinse tronznindu-şi oasele. Aerul se încălzea, ultimele urme ale răcelii nopţii dispăreau în pereţi. Se răsturnă pe spate în patul moale şi întinse o mână pipăind. Cu ochii închişi, prinse în căuşul palmei un sân. Îl cântări, se jucă cu el, încercă să ghicească. Oare era Aba. Sau Iris. Poate Shah. Căută sfârcul prin pânza subţire. Nu era prea mare, deci nu putea să fie Fatima. Ea avea sânii mari, pietroşi, puteai să-ţi scufunzi faţa între ei ca într-o fântână. Nu, sigur nu era Fatima. Mângâie în continuare, jucându-se cu sfârcul tare. Nici Aba nu putea să fie. Ea avea sfârcul sânului drept bont, parcă păstra semnul unei muşcături. Sfârcul pe care-l explora acum era întreg şi împungea obraznic mătasea subţire ce-l acoperea. Rămăseseră doar Isis şi Shah. După ce căscă din nou, Amir lăsă să coboare palma, explorând întâi groapa de sub sân, apoi câmpia pântecelui, zăbovind preţ de câteva clipe deasupra buricului, pentru a se opri, la final, între picioarele fierbinţi ale femeii de lângă el. Mai am dreptul doar la o încercare, îşi spunea Amir în timp ce, cu ochii închişi, încerca să descopere, cercetând cu mişcări molatece, crăpătura fierbinte deasupra căreia ajunseseră degetele sale. Carnea moale, pufoasă, ca şi părul scurt, tuns de curând, nu mai lăsau loc de nici o îndoială. Era, cu siguranţă, Shah. Aerul devenise fierbinte, dar Amir simţea şi mai puternic arsura lui. O simţea în mijlocul corpului, ca pe o ţepuşă ce trebuia înfiptă undeva, aşa cum o simţea şi dincolo de pleoapele închise şi unde, pe o muzică de tamburină, vedea unduindu-se trupul gol al lui Shah. Cu mişcări lente, încercând parcă să nu alunge ultimele resturi ale moleşelii în care trupul său se simţea ca într-o apă adâncă,Amir îşi făcu loc între picioarele femeii, lăsându-se apoi cu tot trupul peste ea. Era în continuare cu ochii închişi, era un joc pe care-l juca uneori. Era un mod de a transforma într-o necunoscută pe oricare dintre femeile lui. Era un joc şi un surâs mulţumit îi apăru pe chip. Femeile ştiau şi ele jocul şi încercau să contribuie la el, dar Shah se întrecea pe sine astăzi. Se prefăcea adormită, se prefăcea că mângâierile fierbinţi ale bărbatului nu treziseră nimic în ea. Părea inertă, îi lăsa lui toată iniţiativa. Era exact ce-şi mai dorea pentru jocul de azi. Era un semn bun, o zi bună părea să înceapă, îşi spunea Amir, mulţumind în gând femeii de sub el. Apoi, tocmai când se pregătea să o pătrundă, când se pregătea să audă strigătul ei ce va mima surpriza, tocmai atunci, simţi pentru prima dată umezeala. O simţi pe piept şi răceala ei devenea deranjantă. Era un lucru care nu fusese prevăzut, nu intra în jocul lui. Savură totuşi momentul în care cucerea, centimetru cu centimetru, interiorul fierbinte al femeii care prelungea jocul, prefăcându-se adormită în continuare. Se mişca lent în ea, încerca să se concentreze la plăcerea lui, atent însă şi la reacţia ei. Shah era însă neîntrecută astăzi, reuşea să rămână nepăsătoare, adormită parcă, îngheţându-şi reacţiile, exact aşa cum cerea jocul. Apoi, din nou umezeala de pe piept care devenise insuportabilă. Aproape că-i venea să deschidă ochii, să vadă ce era. Dar nu putea strica jocul, era prea frumos, căută cu mâna locul, era undeva, în dreptul sânului stâng al femeii. Apă, sudoare? Duse degetul la buze, gustând. Apoi fu nevoie de câteva secunde pentru ca Amir să înţeleagă şi, înţelegând, să deschidă ochii măriţi de groază. Sub sânul stâng al femeii, o pată mare de sânge.

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dragos Tudose pe Aprilie 19, 2013 la 8:59am
Mulţumesc November. Următoarea parte o voi posta (probabil) la sfîrşitul acestei săptămîni (sîmbătă sau duminică).
Comentariu publicat de November pe Aprilie 19, 2013 la 4:46am

În mod sigur voi avea răbdare să le citesc! Nerăbdarea constă în aşteptarea celorlalte părţi. Adevărul este că mijloacele tale (dă-mi voie să le spun ...derutante) au  avut efectul scontat. Mărturisesc că această primă parte a povestirii părea...dubios de simplă..încât mă aşteptam la o "capcană", tocmai pentru că iţi cunosc stilul! Şi m-am grăbit (deşi,după ce am scris comentariul, "beculeţul roşu" a rămas aprins) şi am căzut în ea! :)Voi ieşi pe parcurs...Deja am alte interpretări , dar nu mă  mai hazardez să le emit! Pe când continuarea? Incitantă aşteptarea!

Comentariu publicat de Dragos Tudose pe Aprilie 18, 2013 la 11:19pm

NU, November, nu e vorba de o sinucidere, aşa cum nu e vorba nici de o proză erotică. NU, tema e cu totul alta, dar încerc să mă folosesc de mijloacele acestea pentru a ajunge la ceva, la ideea pe care vreau să o exprim. Cred că mă cunoşti deja că să-ţi dai seama că nu voi încerca să spun ce anume aş vrea să înţeleagă cititorul... În plus, e şi un pic cam devreme. Nuvela, în întregime, va avea patru sau cinci fragmente, aici fiind postat doar primul. Spre că o să ai răbdare să le citeşti şi pe celelalte.

Comentariu publicat de Dragos Tudose pe Aprilie 18, 2013 la 9:52pm
Vom vedea...
Mulţumesc pentru comentariu.
Comentariu publicat de November pe Aprilie 18, 2013 la 9:47pm

Da....începusem lectura cu senzaţia unei povestiri erotice, superb narată...Răsturnarea de situaţie din final te face să aştepti cu nerăbdare...urmarea! (exact ca într-un...joc). Frumos descrisă lumina care intră în cameră..."ca o ceaţă de aur". Mi-a placut modul lui de a se complace în ...dilemă: "Oare era Aba. Sau Iris.Poate Shah." Amir, bărbat pasional, îşi cunoştea femeile după detaliile  anatomice. Oare Shah nu iubea într-un fel ...mai altfel, acest joc? Nu cumva îl iubea atât de mult...încât , ştiind că lui Amir îi plac jocurile...recurge la sinucidere, doar ca să îl fascineze? Şi a reuşit să fie "neîntrecută"?? 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor