Nepotolita-mi sete de departe,

De-a construi peste oceane pod

S-a stins când, strâns de ani pe calapod,

Rob am rămas visărilor deșarte.

Nu zămislește azi visarea plod,

O altă viață de trăit, aparte

Și-atunci tânjesc pe-o pagină de carte,

Uitării rob ca-n ațe de năvod.

N-am fost nicicând războinic sau vreun mag

Pus să desfacă nodul gordian

Și nici poet ca să clamez în van

Iubirii - veșnicia, urii - prag,

De-aceea închin versu-mi cepeleag

Soldatului închis în cal troian.

26.03.2014

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Aprilie 8, 2014 la 4:13pm

Bine...

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Martie 30, 2014 la 7:01pm

Poeţii nu sunt nişte visători. Poeţii sunt expresia trăirilor interioare, dezlănţuite de "SOLDATUL ÎNCHIS ÎN CAL TROIAN", pigmentată cu nostalgia, măreţia, inefabilul...poeziei adevărate.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor