ehei cândva priveam marea de pe stânca aceasta
nu departe de măreața cetate a smirnei
vedeam coborând războinici din corăbii
ducând la țărm pe brațele lor de bronz
femei din cele mai îndepartate ținuturi
mai târziu cariatide triste
purtându/le pe umeri visările și moartea

pentru că vedeam în adâncul norilor
chiar pâna dincolo de falnicul olimp
un zeu pitic și scârnav
mi/a închis ochii pentru totdeauna
acum de pe această stâncă tocită ascult marea
scrie băiete scrie ce/ți spun
curând voi trece melesul cel cristalin pe o scoarță de copac
și cu mâinile/mi obosite am să recunosc sandalele zeiței
cu buzele mele uscate am să/i sărut pentru ultima oară gleznele
scrie băiete scrie

la troia nimeni n/a murit în zadar

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor