ele stau agăţate de pereţi

tu cânţi afară

nimeni nu fluieră înauntru

crezi că minunea se arată în patru colţuri

când îţi zgândări cu unghia rana de deasupra cotului

astăzi nimeni nu udă florile pentru tine

astăzi nimeni nu udă florile

astăzi nu ai flori

astăzi nu există flori

ele dau din cap către tine

nu le vezi

dinafară înăuntru nu pătrunde nimic

dinăuntru in afară doar ochii lor pot vedea

ţii în mână o sticlă spartă

iar ele stau agăţate

părul le atârnă

greutatea le provoacă durere

tu cânţi afară

peretele se zgârie dar doar într-un loc

în casa asta n-o să mai poată nimeni intra

lumina dinăuntru e prea puternică

întunericul prea dens

şi nimeni niciodată n-o să mai fluiere

singur între patru pereţi

Vizualizări: 210

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iunie 2, 2013 la 12:28pm

Alb si negru.

Existenta nu tine cont de culoare.

Felicitari.

Comentariu publicat de Cercel Marilena pe Iunie 2, 2013 la 12:40am

O ingemanare intre Lumina si Intuneric, asta vrea de fapt Dumnezeu: armonizare.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor