Îţi aminteşti,
epilogam prin simple mângâieri şi buze,
descoperind prin descifrare,
beatitudinea primului sărut
şi a fiorului îmbrăţişare.

Şi fremătam ca două aripi,
cuprinşi de zbor,
de dor
şi tainică visare.

Îţi aminteşti,
apoi ne tânguiam ca nişte frunze,
muşcate apetisant,
de nemiloasa toamnă,
mireasă albă-brumă,
ce-mbrăţişarea rece,
le-a sărutat şi-nşelătoare le-a iubit,
şi le-a făcut
aramă brună…

Şi-mi amintesc,
şi-ţi amintesc, că peste-acele frunze
de aramă,
peste iubirea noastră,
şi peste acei copaci,
bătuţi de vânt,
bătuţi de ploi
şi goi,
căzu, ea, toamna noastră toată,
ca o uitare,
uitare ce căzu şi peste noi…

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Noiembrie 24, 2011 la 10:20pm

       Îţi aminteşti…

 

Îţi aminteşti

de noaptea-n care

cu pietre aruncam

la cer,

după stele

să cadă, să ţi le prind

în păr

şi broşă să-ţi fac,

să ne plimbăm

pe lac,

s-ascultăm

clipocitul apei adânci,

bătăi de inimă,

nebune,

gângănii în zbor

ce se adună

şi coroană

pe cap

din nuferi

ţi-am împletit,

îţi aminteşti

de acea noapte …

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor