“Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e:

te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi.” Mircea Eliade

 

- Cum se numea povestea-n care iarna

N-avea sfârșit? Regatul ei de gheață,

Nestrăbătut de nimeni niciodată,

Împodobit cu țurțuri fără viață

 

Eu l-am parcurs... Nu am nicio dovadă,

De ce vrei tu să îmi găsești o scuză,

Când urmele acestea pe zăpadă

Sunt tot ce am și tot ce mă acuză.

 

Pe unde-am fost te-am căutat cu trudă

Și de-a fost greu, la capătul ideii

Am înnodat miracolul iubirii

Și am plecat spre Cana Galileii.

 

- De ce crezi tu că biblica-ntâmplare

S-a consemnat, acolo,-n Galileea,

Când apa-n vin şi mugurul în floare

S-au preschimbat? Bărbatul şi femeia

 

Au fost sortiţi pe veci să rotunjească

Destinul ca pe-o pâine arsă-n vatră,

În carnea lor anafura cerească

Şi-a-nfipt adânc tulpina ca-ntr-o piatră...

 

De-aceea-ţi jur că nici hotarul iernii,

Nici gheaţa ei, atotstăpânitoare,

Nu-mi vor opri cărarea spre vecernii

Să-ngenunchiem tăcuţi lângă altare.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 17, 2018 la 9:05pm

mulțumim, Ioana...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Februarie 17, 2018 la 1:19pm

Am poposit cu drag.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor