Silențios pas, puf senin de iarbă
 mii de muguri cruzi cu rouă în barbă 
 îmbrăcând pământu-n broderii  perlate 
 ferestre deschidă în clipe-nșirate. 
 
 Sufletului tău rază de mătase
 dimineți senine pe pleoape să-ți lase
 să nu cunoști plânsul, chip de chilimbar
 făclia speranței să-ți ardă cu jar.
 
 Calea-ți fie cântec și iertarea leac
 peste tine treacă viață cât un veac
 și când tâmpla albă se va scoroji
 glasuri de vlăstare mi te-or obloji.
 
 Să-ți aline pasul, povara să-ți salte
 și să te sădească pe stative-nalte
 apoi te îngroape în pământ cu flori 
 zâmbrele să-ți poarte peste sărbători.
 
 Să închine cupa amintirii strânse 
 nu cunoască jalea sufletelor plânse,
 peste geana vremii să ți se aștearnă
 raza unei stele născută-ntr-o toamnă.
  

20-09-2015

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor