în alb

pe noptiera de la capătul

visurilor tale

 

am să-i pun pecetea

 Ochiului meu trezit

un infim con de brad

roșu

 

să nu te condamni în vreun  fel

nici să nu mă judeci

e un act unilateral

o constatare de fapt

ci nu o acuzație

 

să o scrii

cu orice cuvânt vei dori

cu oricâte

toate cuvintele dor

eu nu mai am demult

niciunul pentru tine

 

toate cuvintele mele

s-au sinucis înaintea mea

aruncându-se virgine în cer

 

pune-o apoi

într-o sticlă de rom

și arunc-o în marea moartă

de singurătate

 

undeva

cândva

un copil va găsi-o

fericit

din sinuciderea mea

își va face un zmeu

 

cine știe?

poate voi chiar eu

renăscutul

ce te va fi uitat

sau

poate că nu

 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor