Iarnă blestemată

 (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

 

 

Zori de ziuă se revarsă,

Ţară, peste plaiul tău,

Iarna este prea nervoasă;

Te-a cuprins cu un gând rău.

 

Peste vesela natură

Se aştern troiene grele,

Zăpada, peste măsură,

Acoperă zeci de şosele.

 

Prevestind un soare dulce

Duhul iernii se răsfaţă.

El se-ncruntă şi aduce

O viforniţă de gheaţă.

 

Nici lumină, nici căldură

Nu-i acum în casa mică,

Nici lemne pe bătătură

Unde zace-o bătrânică.

 

Ziua ninge, noaptea ninge,

Haina albă se întinde,

Toată casa o cuprinde

Şi de streaşină atinge.

 

Casele nu se mai văd.

Spaima-n suflet se strecoară.

Este groază, e prăpăd

Şi speranţa stă să moară.

 

Pe sub munţii de zăpadă

Zac părinţi, bunici, nepoţi;

Nu mai pot nici să se vadă

Căci nămeţii-s peste porţi.

 

 

 

Peste-această mare albă

Omul pare o stafie...

......................................

Blestemată iarnă, dalbă,

Veci de veci să nu mai fie!

               (Din vol."O lume...sucită", ed. Silvania, Zalău, 2012-autor Victor Becheanu)

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor