IARNA MEA FRUMOASĂ

Nu te-am văzut, de-acum un an
În mantia pufoasă. . .
Vii pe pământ amerian,
Tu, Iarna mea frumoasă!

Te-am îndrăgit de copilaş,
Când întindeai un voal
Imaculat, ca de mătasă,
Pe plaiul meu natal.

Trecut-au anii, s-au topit
Ca fulgii tăi căzuţi în palmă,
Iar viaţa mea spre asfinţit,
Mai monotonă şi mai calmă,
Coboară iarnă ca şi tine,
Tăcută, monotonă, rece
Şi bătrâneţea încet vine,
Iar înc-un an, îndată trece,
A fost. . .şi pleacă 2O03,
Devine-o amintire,
În suflet mai suntem copii,
În cuget şi-n simţire. . .
Ne bucurăm, cu albul tău
Împodobeşti pământul,
Acoperi ce-i urât şi rău,
Te înţelegi cu vântul
Când încingeţi în nopţi cu ger
Un dans cu vijelie . . .

La gura sobi-aş sta stingher,
Să scriu o poezie. Dar n-am să pot. . .
Doar peste-un an mă vei găsi acasă,
Pe plaiul meu, bucovinean,
Tu eşti şi mai frumoasă!

= Ninsoarea a acoperit pământul. Mă bucur de fiecare dată şi parcă sunt la un spectacol, nu mă satur privind întinderile albe. Gândurile-mi fug mereu pe meleagurile noastre, pe unde zburam pe schiuri sau pe patine, cu sania sau pe papuci, până le făceam tălpile bucăţi.
Scrisă în 21 decembrie 2003 – Detroit – Michigan – USA –

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor