O ceață deasă curge peste dale,

pe-o stradă-n care totu-i nemișcat,

și face ca luminile banale

să pară candelabre-ntr-un palat,

 

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,

o balerină-alunecă ușor,

plutirea ei lăsând în urmă trenă

prin aerul ce pare,-acum, un nor.

 

E-atât de naturală, de frumoasă,

în dansul pe o arie de vis,

încât privirea-mi fuge, curioasă,

spre scena care,-n noapte, s-a deschis.

 

M-apropii și-o cuprind cu aripi blânde,

sunt lebădă pe apa unui lac

în dansul ce, prin cețuri fremătânde,

mă poartă spre al norilor iatac.

 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor