eram un grăunte de nisip indecis

sub tălpile încinse ale timpului

erele glaciare s-au suprapus

zidind o colonadă pe care creştea în dezordine

iedera albastră a ignoranţei

 

e nevoie de un grădinar

mi-am zis

primăverile se vor întoarce

la termele lui Diocletian

timpul se va împiedica în lavandă

zidind temple de marmură violet pentru noi

 

iubirea nu poartă doliu

mireasă a clipei

înveşmântată în alb

alerg  să te întâmpin

ştiind că orice aşteptare sfârşeşte undeva

singurătatea este boala de care sufeream

înaintea erei tale

***

ploua pe toate meridianele

cu stropi fierbinți

nori de cenușă întunecau cerul

credeam că e o ploaie tropicală

așteptam narcisele să-și spele mâinile

în ciutura infinitului

dar Vezuviul a erupt

 

florile-au murit de pelagră

ploaia acidă le-a distrus irișii avizi de soare

a îmbrăcat primăverile în doliu

anotimpurile au devenit negre

purtau în locul braţelor amputate

o coasă mare și flămândă

 

nu era ploaia pe care o visasem venind

înfășurată în  fâșii de carton

o mumie din preistorie pe care o întâlnisem din greșeală

am rămas la răscruce de vânturi

un pion ce așteapta o regină albă

rochița udă lipită de trupul ei subțire ca o a doua piele

mă va ajuta s-o descopăr

 

ai venit pășind pe oceanele neliniștii

să-mi purifici sufletul

de furtună și lavă

am fost bântuit de temeri

înaintea erei tale

 

liliana trif & ioan grigoraș

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor