Şi a pornit în grabă, mişcând angrenajul destinului care fărămiţase bucăţi de suferinţă pe asfaltul crud. Alunecase pe făgaşul cel fără de întoarcere dar când moartea e la uşă, nu sună, nu ciocăne, ci ia fără să clintească, totul. Şi asta a şi reuşit, a luat cu un strigăt secunde înşirate, înnodate cu trăiri, înmiresmate cu note de parfum din sentimente, toate acestea alcătuind şi înnobilând ceea ce noi numim viaţă. Nu mai rămăsese nimic în afară de suferinţă îmbibată cu amintiri calde precum razele soarelui. Dar soarta fusese crudă... destinul greu...

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor