Iertare-mi cer străinilor
-Că nu i-am cunoscut pe toți-
Să le fac grâul pâinilor,
Să îi hrănesc; genii, netoți.

Iertare-mi cer amicilor
-Că nu le-am dat tot ce-am avut-
Să fiu ”eroul” clicilor;
C-am fost cu ei, cât am putut.

Iertare-mi cer iubitelor
-Că nu le-am fost pururi rezervă-
Să le țin contul clipelor
De înșelări; pus de conservă.

Iertare-mi cer copiilor
-Că într-o zi o să-i las singuri-
Să le fiu contul miilor
De plăți; la nebunii, la friguri.

Iertare-mi cer părinților
-Că nu-i mai am și m-au avut-
Să-i pun în lumea sfinților;
Cât au muncit, cât s-au zbătut.

Iertare-mi cer perechii mele
-Că nu i-am fost amant mereu-
Să fie mândră-n toate cele;
Să fiu doar fulg, bogat, Thezeu.

Iertare-mi cer c-am fost destin
-Că n-am făcut ce au vrut alții-
Și nu sfârșesc umil, meschin,
Neisprăvit... în lamentații!!!
30.07.2010

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor