Să-mi dea şi-n schimb nimica să nu-mi ceară,

să mă aştepte chiar dacă nu vreau să vin,

să-mi fie-alături când nu am dreptate,

minciunile să mi le creadă-n chip senin.

 

Să fie blândă când am chef de ceartă,

să ardă molcom când sunt rece ca un sloi,

să-mi cânte când ceilalţi cu toţi mă-njură,

din plin să lumineze ea pentru-amândoi.

 

Să mă suporte când sunt beat ca porcii,

să-ndrepte tot ce zilnic strâmb, ca un nebun,

eşecul în câştig să mi-l întoarne,

să-mi spună "te iubesc" când eu măscări îi spun.

 

Şi-apoi, când brusc înţelegând voi merge

s-o strâng în braţe îngrozit de-al meu păcat

şi pentru tot, plângând, să-i cer iertare,

să-mi spună "lasă, nu-i nimic, a meritat".

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor