Neîncăput de anotimpuri
am plâns cu frunzele toamnelor
și cu penele aripilor migratoare,
bucurându-mi ființa,
ca o ploaie mohorâtă
privită dintr-un loc uscat.
Și am făcut trupul pat
pentru iubirea disperată
a vieții însăși,
iar sufletul:
- doar o pată de sânge,
călărind clipa ce, repede, curge.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor