- Pe stepa moale-a pântecului meu

Aleargă cai sălbatici în delir,

Doar gura ta îi poate îmblânzi

Urmând parfumul fin de trandafir.

 

Pe porţelanul umărului drept

Doar braţul tău alunecând uşor

Spune poveşti de început de veac

Şi mă supune calm, tulburător...

 

Aştept să gust din fructul interzis

Crescut cândva în Raiul altor doi

Îndrăgostiţi, nebuni şi visători,

Şi poate ignoranţi la fel ca noi.

 

- Mă las purtat de valuri când respir

Parfumul dulce-amețitor și-alerg

Spre sânii mici, catifelați și dulci,

Plăcerile nocturne nu se șterg

 

Nici peste veacuri... Multe veşnicii

Vom număra în doi, când nu-i permis

Oricărui muritor de rând să stea

La pieptul tău fragil, ca Dionis.

 

Mi-ai oferit în dar un fruct oprit

Și Edenul ne-a fost de-atunci garant

Că mă-nflorești, iubito, când m-atingi

Sunt complicat de simplu, ignorant.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor