Un prizonier,
aşa mă simt
în lumea-aceasta –zisă “mare”,

mulţi cred

că este loc destul

şi soare pentru fiecare.

povestea
nu-i deloc aşa,

că inegal e împărţită

şi lume,
şi pământ,
şi soare,

şi viaţa - luptă  scump plătită.

Că unii vor să aibă tot,

dar nu cu trudă
şi talent,

iar cei mai mulţi,
abia de pot

să aibă pentru mâine-un cent.

Mă simt...
închisă-ntr-o -ncăpere

ce are peste tot oglinzi

şi-mi deformează
faţa straniu,

iar trupul mi-e strivit de grinzi.

Mă încomjoară
zidul strâns

şi aripile mi le frânge,

oglinzile mă spionează

şi sufletul din mine plânge.

Aş vrea să strig,
să dau de veste:

că n-am murit,
că vreau, că pot

să zbor în lume
către soare,

Că sufletul nu-mi este mort.

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Iunie 30, 2011 la 7:30pm
Multumesc f. mult, Daniel pt. comentariu!  Te astept cu placere de cate ori o sa doresti.
Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Iunie 30, 2011 la 4:21pm
Bine te-am regasit, Elena si-ti multumesc pt. comentariu ce subliniaza f. bine starea pe care o simtim din ce in ce mai acut! Te imbratisez cu drag!
Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Iunie 30, 2011 la 3:33pm

Un strigăt este poemul tău....un strigăt impotriva nedreptăţii.....un strigăt prin care vrei să-ţi anunţi prezenţa nu absenţa....revolta impotriva unui sistem care ne ucide valorile .

Te felicit din toată inima!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor