Imi pare ca este furtuna

Ca este prea mult nisip in desert,

Imi pare ca lumea nu-i buna

Ca am uitat sa mai iert...

Imi pare ca pasari zborul si-au inversat

Ca raurile altfel apele si-au deversat,

Imi pare rau pentru rasul pierdut

Ca drumuri si inguste carari eu nu am vazut...

Imi pare ca totul este pierdut

Ca in zare nimic nu mai e de vazut,

Imi pare ca de mine eu m-am temut

Ca nu am rabdare sa ma mai ascult...

Imi pare ca totusi maine un cer se va deschide incet,

Ca reinvat surasul timid si stingher

Imi pare ca pe noul meu drum putini voi vedea

Ca totus nu este vis, ca sunt aivea...

Imi pare ca mama ma mangaie-ncet

Ca in urma mea ea vine desculta,

Imi pare ca tatal meu priveste uimit

Cat de departe eu am pasit...

Poemul vrea sa vorbeasca despre incertitudini, despre dorinta de autodeterminare si autodepasire, despre visul care tinde sa prinda viata in existenta concreta, cotidiana, bruscanta, bulversanta, debusolanta, si ca totusi fiecare om isi poate gasi menirea si se poate face folositor dupa forta si priceperea sa pentru semenii sai...

Galati 5 mai 2012

Vizualizări: 80

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Mai 6, 2012 la 9:32pm

Frumos. Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor