Man taking photo

Îmi plac bărbații triști. Îmi plac bărbații în ochii cărora se citește trecutul. Verde-albastru. Îmi plac bărbații care nu sunt eroii propriei lor vieți, care au greșit și au plătit pentru asta. Și care și-au asumat greșeala și au exagerat-o puțin. Cei cu privirea pierdută care, atunci când rar se întâmplă să te privească, te surprind. Te surprind pentru că privesc în tine, o calitate de care nu se folosesc. O calitate pe care nici măcar nu știu că o dețin. Se uită la tine oarecum mirat, de parcă astăzi ești altfel decât ieri. Îți zâmbesc trist dar frumos și ți-ai dori ca acum să plângă. Însă nu plâng decât rar. Pentru că plânsul e o alinare pe care nu și-o permit.

Îmi plac bărbații care citesc. Care citesc cărți și uită de tine. Care își fac o cană de ceai pe care o așează pe podea, la piciorul fotoliului și nu se ating de ea. Decât atunci când se răcește. Și o beau repede, nu o aruncă niciodată. Îmi plac bărbații cărora le e frig însă nu pretind un pulover mai gros. Sau o pătură călduroasă. Îmi plac bărbații care vorbesc puțin. Dar suficient. Care nu au multe de spus despre ei înșiși pentru a te lăsa să îi descoperi. O carte pe care ei o deschid la o anumită pagină, niciodată prima. Undeva la jumătate, între ce a fost și ce va fi. Un trecut pe care nu îl elogiază, un prezent pe care îl trăiesc și un viitor nesigur. Deloc optimist. Dar nici sumbru.

Îmi plac bărbații cărora le lipsește siguranța îngâmfată de sine. Care se îndoiesc. Care nu cunosc întotdeauna diferența dintre bine și rău. Și dacă o cunosc, nu pretind asta. Își fac planuri pe care, înainte de a le executa, le analizează amănunțit. Își fac planuri B. Just in case. Sunt neîncrezători în reușită deși planurile lor nu au dat greș niciodată. Sunt perfecționiști. Și perfecți fără să știe asta. Vorbesc rar și răspicat. Sunt calmi. Atât de calmi încât le citești furtuna din suflet. Și le detectezi nesiguranța în voce însă asta nu te deranjează. Îmi plac bărbații care nu se grăbesc. Care au timp.

Îmi plac bărbații care râd atunci când nu sunt triști. Care au un umor copilăresc. Care au capacitatea de a reduce tot ce e grav la o glumă pe care o spun degajat. La început puțin serios. Fac legături surprinzătoare între lucruri aparent îndepărtate. Se bucură atunci când râzi pentru ca umorul lor e pus în serviciul altora. Îmi plac bărbații atenți la detalii. Care observă. În tăcere. Care scriu. Își iau notițe. Adnotează cărțile pe care le citesc pentru a nu uita ce au simțit în dreptul unui paragraf. Care citesc aceeași carte în diferite etape ale vieții pentru a-și demonstra că au evoluat. Că acum înțeleg mai mult decât atunci. Îmi plac bărbații care evoluează. Și care fac din asta un scop. Un drum.

Îmi plac bărbații care iubesc natura. Care o înțeleg și o respectă. Care o cutreieră pentru a o simți de aproape. Care se bucură când văd căprioare sălbatice. Sau brândușe răsărind din zăpadă. Cărora le place marea. Și muntele. Și deșertul. În care se află. Care povestesc mai mult despre călătorii decât despre ceea ce întreprind zilnic. Care au văzut soarele răsărind de după piramide și luna ascunzându-se în mare. Care au fotografiat plante rare și insecte pe care nu le vezi decât o dată în viață. Care nu fac din țările pe care le-au cutreierat o laudă, ci o listă incompletă. Îmi plac bărbații care nu au încheiat nimic. Pentru că sfârșitul nu e decât o pecete de neînlăturat care nu înseamnă decât mulțumire cu puțin.

Îmi plac bărbații masculini cu trăsături feminine. Care nu știu că sunt frumoși. Pentru că frumusețea e o calitate pe care nu ți-o atribui, ci care îți este atribuită. Îmi plac bărbații care știu să vadă frumusețea în artă, în muzică, în literatură, în simplitatea unui sat ascuns între două văi. Care nu își însușesc nimic. Pentru că nimic nu ne aparține cu adevărat. Care știu să dematerializeze. Care nu pretind perfecțiune. Care nu beau multă cafea. Care nu dezvoltă dependență. Care au vicii care nu le fac rău, ci le servesc drept alinare din când în când.

Îmi plac bărbații sensibili. Cei puternici nu fac decât să îmi stârnească dorința de a-i domina. De a-i supune. Cei vulnerabili îmi stârnesc dorința de a-i proteja. De a-i alina. Sau alinta. Îmi plac bărbații care nu au făcut pace cu trecutul dar care sunt dispuși să ierte. Care înțeleg că anumite circumstanțe nefavorabile i-au privat de sentimentul de siguranță pe care un cămin ar trebui să ți-l ofere. Care respectă durerea lor și a celor care au suferit alături de ei din cauza circumstanțelor nefavorabile. Îmi plac bărbații care își oferă libertate. Și spațiu. Care au nevoie de singurătate tocmai pentru a se reîntoarce în mulțime.

Îmi plac bărbații singuratici. Care te lasă să îi însoțești în singurătatea lor.

Vizualizări: 493

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sarazinul pe Martie 23, 2015 la 1:38am

Citind, aveam impresia ca ma cunosti.Frumos !!

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Martie 31, 2014 la 9:55pm

"Îmi plac bărbaţii trişti" care "Te surprind pentru că privesc în tine" şi ... "Îmi plac bărbații care nu au încheiat nimic", " Îmi plac bărbaţii ..."  Felicitări pentru placere şi pentru radiografia reuşită şi riguroasă a condiţiei de parteneriat  Cristina Winters !... G.A.S.

Comentariu publicat de Cosmisian pe Martie 30, 2014 la 9:11pm

Uneori te citesc (hihi)Recunosc, timpul imi permite ocazional sa citesc, sa te citesc. De-as fi barbat, m-as cauta intre cuvintele tale, poate as fi eu. De as fi barbat si nu as fi asa, mi-as dori sa fiu. De as fi femeie, mi-as dori sa cunosc un asemenea barbat. De as fi femeie, mi-ar placea sa cunosc atat de multe despre un barbat sa pot face o asemenea descriere ilustra. Dar, sunt un simplu cititor, care s-a blocat in fascinatia ce-i revine unui cititor pasager. Ce sa spun, felicitari? Undeva in ascuns, detectez in tine, scriitoarea, o sete dupa un asemenea barbat…

Comentariu publicat de Brega Daniela Monica pe Martie 30, 2014 la 7:55pm

E o confesiune. A femeilor dăruite cu inteligență și sensibilitate, care au invățat să iubească esența.

Fondul, forma, sunt minunate.

Comentariu publicat de valente pe Martie 28, 2014 la 8:16pm
Superb! Lasa amprente in noi pentru ca ne regasim in simplitatea textului. Multumim...!
Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Martie 28, 2014 la 9:56am

---şi eu, care credeam mereu în complementaritate...

Comentariu publicat de Mănăilescu Lucian pe Martie 28, 2014 la 9:28am

Textul, delicat şi profund, mi-a mintit superba poezie a Silviei Goteanschi:

Silvia GOTEANSCHI

 

Bărbaţii plâng

 

Bărbaţii plâng ca pietrele în valuri

se unduieşte lacrima la maluri

şi trec lăsând durerea-n mii de spaţii.

Cine a spus că nu mai plâng bărbaţii?

 

Bărbatul primul a văzut pământul,

a plâns amar o patimă bălaie.

bărbaţii plâng adeseori cu gândul,

bărbaţii plâng ca fulgerul în ploaie.

 

Cine a spus că nu mai plâng bărbaţii?

 

Înnebuniţi de cele şapte graţii

bărbaţii plâng o mare primăvară,

bărbaţii plâng nejinduind ovaţii,

bărbaţii plâng, şi iartă, şi omoară...

Comentariu publicat de f.lirca pe Martie 28, 2014 la 8:13am

superb! <3

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Martie 28, 2014 la 5:36am

De ce nu exista femei triste care sunt frumoase si egale barbatilor

care probabil nu exista?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor